EXCLUSIV VIDEO | Ce-și mai amintesc românii despre 23 August. ”Nu se uită așa ceva. Erau pregătiri pentru defilare, ne scoteau de la serviciu, apoi petreceam, cu mici și bere”

23 august era, pentru românii care au trăit în comunism, sărbătoare națională, cu defilări omagiale și propagandistice, prilej de glorificări ale lui Nicolae Ceaușescu. Dincolo de parade și sloganuri asociate acestei zile după ce liderii comuniști au confiscate-o și au transformat-o într-un omagiu închinat lor, 23 august are partea sa de istorie, fiind ziua în care armata română a întors armele împotriva Germaniei, în 1944.

Acum, la 33 de ani de când defilările cu steaguri roşii ale Partidului Comunist, cu pancarte şi cu portrete enorme ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au oprit, oamenii care au trăit acele vremuri spun că nu ai cum să uiți așa ceva. Chiar dacă erau scoși de la muncă pentru zeci de ore de repetiții, apoi obligați, în ziua lor liberă, să stea în soarele puternic și să scandeze numele dictatorului, oamenii spun că era frumos, pentru că urmau petreceri cu mici și bere.

Sărbătoarea dispărută după 1989 a rămas vie în sufletele românilor care au trăit acele vremuri: “E 23 august, nu se uită așa ceva”. Mai mult, oamenii au și regretul că acum nu se mai organizează nimic, ”pentru că noul regim nu are nicio semnificație”.

“Era o zi atât de plăcută pentru noi, atât de frumoasă, mai ales liberă. Nu mai vorbim că de dimineața până seara, în parcurile noastre, în toată țara, cum v-am spus, din Timișoara, în București, la Urziceni, a fost animație frumoasă. Acum nu văd nimic, îmi pare rău. Ne strângea pe toți în serbări și, după ce se termina defilarea și tot ce aveam noi în centrul orașului, ne ducea pe toți în Pădurea Verde și ne dădea apă, bere, o gustare, tot ce trebuia.

Să știți că 23 august, pentru mine, în decursul a 50-60 de ani, poate și mai mult – acum mă apropii de 90 -, au fost niște zile printre cele mai frumoase și plăcute. Tineretul, în general, care eram în șantier, lăsam lucrul și mergeam la defilare, după defilare petreceam”, spune, cu nostalgie, un bărbat.

Un alt bărbat își amintește de toate pregătirile care se făceau cu luni înainte de defilarea pentru 23 august:

“Pe stadionul 23 August (numele Stadionului Național din perioada comunistă – n.red.), făceam pregătiri înainte, ne scoteau de la serviciu, de la uzine… Am prins etapa aia”.

În completarea acestuia, o doamnă povestește și ce urma după ce defilarea se termina.

Atunci, mergeam pe stadion, la manifestație, de acolo plecam, mâncam mici, beam bere. Mergeam de la serviciu, era frumos. Chiar era frumos atunci”, spune femeia.

De aceeași părere este și un alt bărbat, care spune că nu poate să uite această zi, mai ales pentru atmosfera de petrecere de după defilare:

Mergeam acolo și era bine după ce termina manifestația. Mergeam la mici, mergeam la bere, la crenvuști și era plăcut. Acum asta era situația atunci, acum…ce să facem. N-avem unde să ne mai ducem”.

La data de 23 August 1944, armata română a trecut de partea Aliaţilor, în cel de-Al Doilea Război Mondial, şi a întors armele împotriva Germaniei.

Ziua de 23 august a devenit în 1948 sărbătoarea națională a României, până în 1990, regimul comunist marcând „eliberarea României de sub dominaţia fascistă” sau „Revoluţia de Eliberare Socială şi Naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă”, după cum a intitulat Nicolae Ceaușescu ceea ce s-a întâmplat în 23 august 1944.

La acea dată, la ordinul Regelui Mihai I, Mareşalul Ion Antonescu este destituit din funcţia de Conducător al Statului şi arestat. România încetează alianţa cu Puterile Axei, precum şi acţiunile militare împotriva unităţilor sovietice. Se constituie Guvernul Constantin Sănătescu, iar la 31 august 1944, Armata Roșie intră în București.